DVB este un acronim pentru termenul englez Digital Video Broadcasting, în traducere: difuziune video digitală (televiziunea digitală).
DVB-T
Digital Video Broadcasting – Terrestrial , reprezintă standardul organizației Europene de DVB pentru transmiterea televiziunii digitale terestre, publicat pentru prima dată în 1997. Se numește „terestră” deoarece antenele de emisie sunt montate pe clădiri terestre, la fel ca pentru televiziunea tradițională, analogică. Prin intermediul acestui standard se transmit stream-uri audio/video comprimate, utilizându-se modulația OFDM cu codare de canal concatenată (ex: COFDM). Acest standard permite transmiterea digitală, metodele de codare fiind MPEG-2 format SD (Standard Definition) și mai recent H.264. HD (High Definition).
Pentru recepționarea canalelor TV transmise prin DVB-T este nevoie de un televizor compatibil (căutați sigla DVB-T pe cutia echipamentului sau in manual) sau de un echipament separat care să recepționeze semnalul DVB-T. Pentru recepționarea canalelor HD este nevoie ca tunerul sau televizorul să știe decoda semnalul HD (MPEG 4).
Indiferent dacă un canal este transmis SD sau HD, fiind vorba de o transmisie digitală, aceasta este în mod tipic protejată de purici sau interferențe. Dacă semnalul este însă bruiat sau slab, transmisia digitală nu poate fi reprodusă. Cu alta cuvinte, imaginea se vede foarte bine sau nu se vede deloc.
DVB-T2
În 2009 a fost publicat un nou standard DVB-T2, ce aduce câteva îmbunătățiri majore acestui standard. DVB-T rămâne însă mai răspândit decât DVB-T2, în special deoarece a fost adoptat foarte bine de către producătorii de echipamente de recepție TV.
DVB-C
Digital Video Broadcasting – Cable, scurt DVB-C, reprezinta standardul de emisie a televiziuniilor prin cablu in sistem digital. Acest sistem de televiziune există de câtăva vreme și în România, principalii distribuitori fiind RCS&RDS și UPC.
DVB-S
Digital Video Broadcasting – Satellite, scurt DVB-S, este standardul de transmisie pentru televiziunile prin sateliți de telecomunicații; datează din 1995. Este folosit prin sateliți care deservesc fiecare continent din lume. DVB-S este utilizat în modurile de difuzare de rețea MCPC și SCPC, precum și pentru difuzare prin sateliți precum Sky Digital (Regatul Unit), Astra în Europa, Globecast în SUA și Bell ExpressVu în Canada. Această tehnologie folosește o frecvență de 11/12 GHz.
Digital Video Broadcasting – Handheld (DVB-H), reprezintă standardul pentru televiziunea digitală terestră mobilă, transmisie TV terestră pentru utilizatori mobili.
DVB-IPTV
DVB-IPTV este un standard DVB, care permite transmisii audio/video prin tehnologia IP. DVB-IPTV a fost cunoscut anterior ca DVB-IPI.
DVB-NIP
DVB-NIP, un nou standard (pentru transmisia prin satelit și terestră) bazat nativ pe tehnologie IP. Noul sistem, conceput pentru a utiliza DVB-S2X sau DVB-T2, este în întregime bazat pe IP și nu mai utilizează fluxul de transport MPEG-2 care a stat până acum la baza sistemelor de transmisie DVB. Totuși, o configurație compatibilă de tranziție, care utilizează încapsularea multi-protocol (MPE) pentru a transporta pachetele IP într-un flux de transport MPEG-2 (utilizând de exemplu DVB-S2) este de asemenea specificată, pentru a permite utilizarea tehnologiei DVB-NIP, chiar dacă receptoare complet compatibile sunt încă în etapa de dezvoltare.